Am inceput cresa, saptamana 1....

    Copilul meu este sociabil mi-am zis in gand cand a implinit 1 an! Si tare mult m-a bucurat cand il vedeam mergand in brate la straini , la familie si a durat pana pe la 1 an jumate cand a inceput sa nu mai fie la fel de sociabil. Am observat la inceput doar asa in trecere pana cand a fost evident:nu isi mai vedea bunicii decat odata la cateva saptamani, asa ca nici nu se simtea atras de ei. 

    Am zis ca este o faza, trece dar iata ca a venit vremea sa mergem la cresa. Emotii multe mai ales din partea mea, el la prima vizita nu a realizat ce se intampla nici macar in momentul in care am plecat nu a schitat nici un gest doar am vazut tristetea din ochii lui. Mie mi-a fost dificil, dar cred ca lui i s-a parut o despartire groaznica...a plans putin mi-a zis educatoarea cand l-am luat, dar nu mi-a dat drumul din brate  abia l-am calmat sa il pun in scaun. Pe drum s-a calmat si a povestit in limba lui cum a fost (s-au cel putin asa am eu impresia), acasa a inceput din nou sa se agite si sa planga. La 19 l-am pus sa doarma la el in camera, pana la ora 23 liniste ...a inceput sa planga, asa ca l-am luat cu noi in pat. A adormit printre suspine , un somn agitat dimineata am simtit pe el ca nu s-a odihnit era suparat. Nu a zis nimic cand l-am imbracat, am incercat sa ii povestesc ca mergem la copii sa ne jucam..nu a schitat nici un gest. Pe drum a privit lung pe geam, am oprit masina si am intrat in cresa , cand a vazut unde este a inceput sa planga. Imi venea sa ies pe usa cu el, sa mergem acasa sa fim noi doi toata ziua dar gandul a zburat rapid..trebuie sa fiu realista, asa ca l-am incaltat si dat educatoarei. Am iesit pe usa fara sa ma uit inapoi, m-am asezat in masina si am plans...in urma am lasat bebelusul meu care desi este un baietel in devenire pentru mine va ramane tot bebelus. A ramas plangand in bratele educatoarei, este trist dar din pacate este o realitate cu care cred ca ne confruntam foarte multi: trebuie sa muncim pentru ca nu ne-am nascut bogati! Seara istoria se repeta somn si plans cu suspine asa ca l-am luat la noi in camera, mi s-a parut asa de straniu mai ales ca el doarme singur in camera lui in patut de la 9 luni dar am decis sa nu il lasam sa sufere. Intre timp a devenit stapanul patului mare, si doarme cu mine. 

     A urmat ziua 3 , a fost linistit pana am oprit masina in fata cresei cand a vazut unde este a inceput sa planga si sa imi zica "mami nu", am rezistat si l-am lasat din nou. Din a patra zi dimineata cand vede ca il imbrac deja incepe sa planga, stie ca merge la cresa si nu imi mai da drumul.

    Educatoarea mi-a scris aproape zilnic si mi-a trimis poze, vineri a fost o zi mai buna...a plans cand l-a lasat tata la cresa dar la 12 cand l-a luat a fost foarte fericit. Inca nu se joaca cu copii , dar nu mai plange asa ca m-am mai linistit!

Mai putin si ceasul arata miezul noptii, va fi din nou luni vom vedea daca in saptamana 2 va fi mai bine.